Mi-am dat seama zilele astea că viața nu iartă nimic. De fapt Dumnezeu ne dă câte-o palmă din când în când, ca să ne trezim la realitate și să facem ce trebuie. Din păcate câteodată palma este dată oamenilor slabi, care nu știu să se ridice și să meargă mai departe. Astfel ne întrebăm de ce pierdem mereu persoane care nu merită?
Totuși mi se pare aiurea să mă cert cu Dumnezeu că nu-mi trimite numai vată roz. Asta-i viața, cu bune, cu rele, cu suișuri și cu multe coborâșuri. Dacă îți este dat să suferi trebuie să o faci cu zâmbetul pe buze. Durerea nu trece dacă plângi, dar e posibil să se amelioreze daca râzi. Nici victimizarea nu ajută. Giugulugulgulugu nu ține de foame, nici de sete și nici nu te scapă de dureri.
Durerea trebui să o suporți atât cât este necesar. Dacă este fizică, poți să o ameliorezi cu analgezice, dacă este în suflet…nu prea ai ce face. Eventual poți să-ți găsești mereu câte ceva de lucru pentru a fi mereu ocupat. Așa nu mai ai timp să te gândești la Făt-Frumos plecat pe jos.
Ce să zic, viața poate fi tristă, dar e important să o înfruntăm cu pieptul în față și cu zâmbetul pe buze.
Fata cu eșarfă mov 